Poli Timisoara

Reprezentanta fotbalului timişorean din prima divizie românească s-a dovedit, de-a lungul anilor, un excelent studiu de caz. Echipa studenţească fondată odată cu crearea universităţii politehnice de Traian Lalescu în 1921, a stat în conul de umbră al marilor echipe ale oraşului din perioada interbelică, Ripensia şi Chinezul. După război şi după o scurtă vreme de succes ai rivalei CFR Timişoara, însă, Poli a preluat ştafeta fotbalului timişorean, dar nu a reuşit la nici un moment dat să egaleze rezultatele obţinute de cele două mari echipe ale Timişoarei înaintea perioadei comuniste. Având de suferit din cauza regimului dictatorial şi deservind echipele centrale cu jucători, în mod silit, echipa emblemă a Timişoarei a oscilat adesea între primele doua eşaloane. În ciuda câtorva prezenţe sporadice în cupele europene şi a eliminării unor cluburi precum Celtic Glasgow şi Atletico Madrid, Poli nu a reuşit să câştige niciodată campionatul României.
La câţiva ani dupa căderea comunismului a urmat şi decăderea echipei, în principal datorită scindării de universitate. Noii patroni ai vremii au dus echipa ce reuşea un egal în 1991 cu Real Madrid în doar patru ani pe drumurile diviziei secunde. Acolo, echipa timişoreană nu a reuşit să răzbească mai multe sezoane la rând, iar dacă Anton Doboş nu ar fi mutat echipa "AEK Bucuresti" la Timişoara, cea mai populară echipă din Banat s-ar fi zbătut în continuare în ligiile inferioare. Revenirea în Divizia A a fost urmată la scurt timp de venirea unui sponsor puternic, în persoana actualului preşedinte al clubului Marian Iancu şi a firmei cu sediul la Londra, Balkan Petroleum.
Deşi planează tot felul de acuze asupra patronilor echipei datorita influentelor pe care echipele bucurestene inca le mai au in cadrul federatiei, aceştia au contribuit decisiv la transformarea echipei (lot, facilităţi, conducere tehnică) într-una care să poată lupta pentru performanţă, iar Timişoara se află la începutul unui nou drum.